Nu duc dorul verii. Nu inca. In schimb mi-e dor de mare, marea te schimba, te face mai bun... iti lasi greutatea de pe umeri acolo si te intorci usor, dar oarecum gol.
Prin natura noastra niciodata nu suntem multumiti pe deplin de ceva, nu-i asa? Si poate echilibrul asta ne ajuta sa ne pastram mintea in limite normale. Si sa nu ne oprim din visat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu