Singura adicţie permisă este dragostea

   

„Mai rău decât drogurile este traficul de stupefiante. Drogurile sunt o boală. Niciun stupefiant nu este bun, nici măcar ţigările. Nicio adicţie nu este bună, nici măcar alcoolul. Singura adicţie permisă este dragostea.”

 Despre droguri aș putea vorbi extrem de mult,dar pe scurt -  în opinia mea drogurile distrug vieți. Am văzut cum schimbă oameni, fizic și intelectual... și nu sunt schimbări benefice. Tot mai mulți tineri aleg însă să atragă atenția folosind droguri sau alcool. Anturajul le arată 'beneficiile', partea 'frumoasă' a lucrurilor. Indiferent de părerea familiei sau a celor apropiați, aceștia își aleg singuri calea. Și trebuie să aibă un al naibii de mare control de sine ca să nu devină dependenți. Lucru aproape imposibil.

    Dragostea însă... și ea este un fel de drog. Numai că este singurul drog care te face cu adevărat fericit. Așa că se poate consuma fără probleme, în cantități cât mai mari si cât mai des.

    Dependența de dragoste te face mai uman... mai sensibil, mai deschis, dar și mai vulnerabil. Atâta timp cât persoana pe care o iubești îți răspunde cu același grad de afecțiune, ești în siguranță.

Dar nu te teme: dragostea îmbracă atâtea nuanțe și forme, încât e imposibil să nu-ți găsești fericirea.

"Cred că m-am îndrăgostit"

     Toți am gândit sau rostit cuvintele astea cel puțin o data : "Cred că m-am îndrăgostit".
     Sunt cuvinte frumoase, ce sintetizeaza sentimentele pe care le avem față de cineva drag. Dar cum să reacționezi când cel ce le rostește nu ești tu?
     Acum câțiva ani, într-o zi obișnuită, l-am luat pe fiul meu de la grădi. Seara, înainte de culcare, își face curaj să îmi spună ceva. Se uita fix în ochii mei și-mi zice : ”Mami, cred că m-am îndrăgostit!”. Eu ramân înmărmurită. Mă controlez cu greu să nu râd de puiul ăsta de om care la 5 ani crede cu tărie că e îndrăgostit. De unde până unde? Și îl întreb cum e să fii îndragostit? Îmi răspunde simplu: ”Păi îți e cald în obraji și te doare burtica”! Deci chiar așa... Ăsta e un răspuns bun. Mai vorbim un pic, despre fetița respectivă. Îmi spune ce îi place la ea. Îmi dau seama că dragul meu copil știe mai multe decât cred eu despre lumea asta.
      Așa sunt ei, copiii. Inocenți, și totuși foarte isteți. Nu le este frică să recunoască sentimentele frumoase pe care le trăiesc! Văd lumea în amănunt si ne-nvață și pe noi s-o redescoperim! Ei aduc cele mai mari bucurii și speranța într-o lume ca-n povești!